Să vedeţi ce legături periculoase se fac în capul meu...m-au obosit dezbaterile interminabile, de multe ori fără niciun argument, dacă nu juridic, măcar de bunsimţ, pe tema cartelelor, interceptărilor, stocării datelor cu caracter personal...
Doar că articolul meu începe de la faptul că Ministerul Apărării din Coreea de Sud, „a neutralizat” luni 15 iunie 2013 toate smartphone-urile angajaţilor pentru a preveni şi împiedica orice scurgere de informaţii confidenţiale. Cum au reuşit? Angajaţilor li s-a solicitat să instaleze pe telefon aplicaţia „Mobile Management Device” înainte de a începe lucrul. Aplicaţia respectivă a apărut în momentul în care angajatorii au devenit îngrijoraţi de numărul mare şi în continuă creştere al dispozitivelor mobile pe care angajaţii le foloseau pentru a accesa datele companiei, fiind de fapt o modalitate de gestionare a dispozitivelor, aşa cum îi spune şi numele. Revenind la Coreea de Sud, în speţă angajaţii puteau efectua şi primi apeluri, puteau trimite şi primi mesaje, dar nu puteau naviga pe internet sau folosi camera integrată în smartphone.
Cum legislaţia coreeană nu prezintă chiar atât de mare interes, m-am gândit să discutăm pornind de la această situaţie despre convorbiri telefonice la locul de muncă, monitorizarea lor, date cu caracter personal şi să ne raportăm şi la jurisprudenţa CEDO.
În primul rând, Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date defineşte datele cu caracter personal ca fiind orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, persoana identificabilă reprezentând acea persoană care poate fi identificată direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, ec
