Anul care vine vom asista la lupta pentru putere în federaţie. Vom asista, nu vom participa
În lumea fotbalului, dacă spui ce gîndeşti nu eşti diplomat. Nu ai experienţă. Mai pe româneşte, eşti fraier. Cum să anunţi tu cu glas tare că Iordănescu va fi numărul unu pe partea tehnică în noua echipă federală? Că va fi mîna ta dreaptă! Ai cîştigat alegerile deja, măi Gică? Ai stabilit tu că Piţi nu califică naţionala la Mondialul brazilian? Cam asta spune Ioan Becali atunci cînd îl ceartă pe Gică Popescu. Totuşi, de unde pînă unde această ieşire a patriarhului impresarilor români? Că noi ştiam despre o prietenie de granit între fraţii Becali şi candidatul la preşedinţia Federaţiei de fotbal. Asta dacă nu cumva… Dacă nu cumva…
… este un alt joc de-al lor? Jocul de-a războiul, jocul de-a împăcarea. Încă o dată, cu noi pe post de spectatori care urmăresc cu sufletul la gură deznodămîntul partidei. Noi, publicul credul al unui serial fără sfîrşit produs, scris şi regizat de ei, “diplomaţii”. Dar uite că şi noi ne mai săturăm să fim proşti. Şi devenim bănuitori. Poate şi paranoici, poate şi nevricoşi. Iar în acest punct bine definit de maxim al neîncrederii noastre renunţăm a interpreta rolul de blajin-contemplativi. Şi gîndim cu voce tare.
Dacă Ioan Becali îl ceartă pe Gică Popescu doar aşa, ca să ne arunce puţin praf butaforic în ochi? Dacă este o strategie doar ca să ne mai închidă gura aia proastă care îl dă pe Popescu drept unealta lor? Nu vedeţi că ne luptăm dacă este cazul? Pentru principii, pentru adevăr lăsăm la o parte şi prietenie, şi interese. Puţin ostenit, patriarhul iese de pe post şi le face cu ochiul apropiaţilor. Vedeţi că nu mi-am pierdut aplombul? Dicţia, frazarea, modularea vocii, toate au rămas acolo. Tot eu sînt cel mai bun. Sînt cel mai mare actor în viaţă. Le-am stors lacrimi lui Nunez, Lopera şi Lotito, cum să nu am succes acasă,
