Am să relatez un fapt foarte autentic de viaţă. În urmă cu câteva decenii, într-un sat de lângă Sântana-Arad (nu-i spun numele, personajele încă trăiesc) s-a petrecut un fapt ieşit din tiparele micii localităţi. Un tânăr a fost surprins de tatăl unei fete în timp ce întreţinea cu ea relaţii intime. De care-or fi fost ele. Cert este că relaţiile erau foarte intime şi cam interzise de comunitatea satului, foarte conservatoare pe acea vreme. Supărat nevoie mare, în miezul nopţii, tatăl fetei s-a luat cu parul după ticălos, urlând în gura mare, de a trezit tot satul: Mă tu ai îndrăznit să-mi necinsteşti fetiţa, să-mi faci familia de râs? Stai, mă, să-ţi crăp capul, ticălosule! Mi-ai terfelit fata în noroi, ai s-o plăteşti tu! Am să te snopesc în bătaie nesimţitule! Şi gonea în draci, urlând pe străzile răcoroase ale satului, să-i dea o corecţie armăsarului nesimţit, care i-a dezonorat fiica. Normal, satul, care habar n-ar fi avut despre iubirea păcătoasă a celor doi, poate n-ar fi aflat-o niciodată. Iar fetiţa ar fi avut onoarea neştirbită. Dar aşa, satul a avut ce povesti o bună bucată de timp. Ba, tărăşenia tatălui care a luptat pentru onoarea fiicei sale a ajuns şi-n judeţele vecine. Toţi râdeau de prostia părintelui care şi-a dezonorat, de fapt, fiica. Şi-i bine c-a urlat iubitorul tătic, căci altfel nimeni n-ar fi putut cunoaşte această pildă cu lupta greşită pentru dezonoare. Uneori e mai bine să taci mâlc, chitic şi să rămâi mut ca un peşte. E mai favorabil ţie-ţi.

Cam aşa se petrece şi-n politica noastră dâmboviţeană. Voi fi neutru, aşa că încă de la început fac precizarea că mă voi referi doar la principii, nicidecum la grupări politice, la indivizi cu nume şi porecle sau la întâmplări şi fapte care vor conduce direct la aceştia. Aşa cum îi stă bine unei ţări cu scaun la cap, democratice, şi în România guvernele s-au succedat, după 1989, unul după alt