Nu chiar frumoase, sezonul încă nici n-a început pentru toată lumea, dar măcar deosebite tot au fost două meciuri disputate sâmbătă. Supercupa Germaniei a fost primul trofeu ratat de Guardiola pe banca lui Bayern. Dar această primă înfăţişare oficială i-a rezervat nişte faze greu de digerat. Sigur, Borussia Dortmund rămâne aceeaşi echipă plăcută ochiului, însă portarul de rezervă al Bayernului i-a oferit primul gol, iar alt adversar, fundaşul Van Buyten, şi-a înscris un autogol de zile mari, unul care, ca reuşită tehnică, intră probabil în top 3 al golurilor date în poarta corectă de internaţionalul belgian! Oricum, cu Ribery şi cu Goetze, plus alţii mai mult sau mai puţin menajaţi, bavarezii vor defila în acest campionat, pur şi simplu sunt prea puternici. Pe plan european e discutabil, acolo depinde de culoar, de conjunctură, de moment.
Celălalt meci ieşit din tipare a fost CFR Cluj - Timişoara. Trei cartonaşe roşii într-un singur meci, în dreptul aceleiaşi echipe, plus trimiterea antrenorului în tribune, constituie un fapt rarisim, care devine unic dacă mai adaugăm că echipa respectivă a reuşit să nu piardă meciul! Timişorenii n-au ştiut să gestioneze situaţia aşa cum ar fi făcut-o nişte jucători cu experienţă, în situaţii de superioritate nu trebuie să oferi faze fixe adversarilor, mai bine îi laşi să manevreze mingea, căci o fază dinamică scade probabilitatea de a crea ceva cu grad mare de periculozitate în situaţia dată. Pe de altă parte, ultimele două cartonaşe mi s-au părut exces de zel. Dacă acel galben al portarului poate fi discutabil, fiindcă faza nu anunţa vreun pericol iminent, Deac a fost penalizat aiurea cu roşu direct. A pus o piedică intenţionată la mijlocul terenului, deci nici vorbă de ultim apărător sau de intrare brutală, e ca şi cum l-ar fi ţinut de tricou. Aici, mi s-a părut că arbitrul e dornic să-şi creeze prea repede o reputaţie d