I-ai cumpărat de toate: găletuşă, lopeţele, colac, pălăriuţe asortate la chiloţeii lui de plajă… Dar ce te faci dacă micuţul tău începe să ţipe ca din gură de şarpe şi nu vrea cu nici un chip să intre în mare? Trebuie să procedezi cu mult tact, ca să-i alungi frica de valuri şi de zgomotul pe care-l fac ele. Află ce îl sperie

Află de la el, cu răbdarea de care numai un părinte este în stare, ce anume îl sperie: răceala apei, zgomotul şi înălţimea valurilor, meduzele care vin ameninţător spre el, hărmălaia care domneşte pe mal? Ia-l cu vorba bună

Dă-i asigurări, pe tonul cel mai ferm şi blând, totodată, că nu i se poate întâmpla nimic rău atât timp cât este cu tine. Propune-i să faceţi împreună doar câţiva paşi în apă şi să vă întoarceţi pe uscat de îndată ce o va cere. Şi ţine-te de cuvânt, dacă acceptă! Jocul, drept diversiune

Abate-i gândul de la “pericolul” mării jucându-vă la mal: săpaţi o groapă pe care o veţi umple cu apa adusă de tine, din mare; pentru următoarea, propune-i să aducă el găletuşa din mare, cu atât mai mult dacă va vrea să faceţi şi un castel, o construcţie care “cere” mult “mortar”: nisip udat bine, bine. Ține-l în braţe în mare

Ca să ia contact treptat cu apa, ia-l în braţe şi udă-l puţin câte puţin: pe picioruşe, pe mânuţe, pe umeri. Dacă nu protestează, mergi încet spre larg, pentru ca trupul lui să se cufunde treptat în mare. Nu îl arunca în apă...

...şi nu te scufunda cu el, după ce l-ai luat în braţe. Îi vei administra un şoc şi vei obţine efectul contrar celui scontat: ar putea rămâne traumatizat multă vreme şi ar putea refuza să mai facă vreodată cunoştinţă cu apa mării (şi chiar cu cea a piscinei din oraş). Ai grijă să nu înghită apă

Gustul sigur nu-i va plăcea! Evită şi valurile sau jocurile ce i-ar putea arunca apă în ochi şi, cu atât mai mult, situaţiile în care capul lui poate ajunge complet sub apă. Ac