Este-o vorbă din popor: „Nu o duce-n dormitor”…
Folclorul ne contraatacă
Unul dintre lucrurile mele preferate este înţelepciunea populară. Aceasta nu încetează să mă fascineze, fiind o sursă nesecată de inepţii, frustrări colective şi instigare la uciderea oricărui dram de logică şi bun simţ. Evident, există şi lucruri bune, dar, numeric vorbind, acestea sunt prea puţin demne de luat în seamă. Omul selectează în general, din marea de informaţii, pe acelea care i se potrivesc. Dacă nu i se potrivesc, le stâlcește sau le deformează până când îi vin ca turnate. În cap, desigur. Omul despre care vorbesc nu este o Cenuşăreasă veritabilă, semănând mai curând cu surorile vitrege ale acesteia, cele care îşi îndesau picioarele grăsane sau lătăreţe în nişte pantofiori finuţi.
Mulţi văd folclorul sau înţelepciunea populară ca pe un platou uriaş cu sarmale sau alte de-ale gurii pe care primarul le împarte gratis cu ocazia vreunui eveniment. Aşadar, toţi se înghesuie să citeze aşa cum se înghesuie să îmbuce, atâta vreme cât e gratis. Nu se lasă opriţi de faptul că nu înţeleg nimic din ceea ce spun, după cum nu se lasă opriţi de faptul că nu mai au dinţi sau că nu mai au loc să crape în dumnealor, ca să mă exprim în acord cu limbajul rustic. Unii se duc la festinul gratuit pentru că le e foame şi n-au ce mânca, iar alţii se duc pentru că aşa consideră ei că trebuie făcut. În egală măsură, oamenii care consumă citate, o pot face pentru că au nevoie de hrană spirituală, dar nu întotdeauna au cu ce să o mestece, drept pentru care nu fac decât să îi împroaşte pe ceilalţi cu frânturi de înţelepciune nerumegată. Alţii citează pentru că e un sport care se practică, la fel ca înfulecatul gratuit.
Printre aceste lucruri îmbucurătoare din popor care încep cu „se spune că”, se numără şi diverse reţete pe bază de entuziasm şi înţelepciune, direcţionate întru țin
