Regia de filme explică, după insistenţe, ce planuri are cu clădirea abandonată de pe strada Maiakovski din Cluj, un fost depozit de peliculă de film.

În depozit îşi avea sediul Oficiul Teritorial de Difuzare a Filmelor Cluj şi a asigurat fondul de copii de filme pentru difuzare în 150 de cinematografe din Transilvania - în Cluj, Alba, Bistriţa, Braşov, Covasna, Harghita, Maramureş, Mureş, Sălaj, Satu Mare şi Sibiu.

Toate filmele depozitate aici sunt copiate pe suport de triacetat de celuloză, cu o normă tehnică de 400 de rulări - la o medie de şase spectacole pe zi, o copie de 35 de milimetri ar fi asigurat proiecţii pentru zece cinematografe. "Cum însă în socialism - epoca penuriilor de tot felul, mai ales a produselor realizate cu materiale de import, categorie din care făceau parte nu numai filmele de provenienţă straină dar şi suportul material pe care erau difuzate - se lansase de către "Centrala RomaniaFilm" sloganul "copia cu viaţă lungă", astfel încât copiile se utilizau cu mult dupa depăşirea normei de rulări, fapt ce se repercuta în proiecţiile de o calitate extrem de precară in salile de cinema, chiar dacă în secţiile de control tehnic se combinau actele cu perforaţia mai bună de la 2-3 copii deteriorate", explică directorul RADEF Româniafilm, Mircea Iuraşcu. "Cinefilii vremii, chiar cei favorizaţi de soartă, în sensul că făceau parte din staff-ul României Film, dacă mai aveau şansa să găsească vreo copie şi să vizioneze filmele "Solaris", "Călăuza", "Andrei Rubliov" -ale lui Tarkovski, "Siberiada" lui Koncealovski, "Mefisto" sau "Colonelul Redl" de Istvan Szabo trebuiau să suporte lipsa unor întregi secvenţe care scurtau filmul la jumătate, sau imagini zgâriate ceea ce făcea greu de recunoscut identitatea personajelor".

În anii '80 statul socialist nu a mai alocat valută pentru importul filmelor din Occident. În consecinţă premierele