- Istoric - nr. 147 / 30 Iulie, 2013 De cate ori ma gandesc la satul care mi-a ocrotit copilaria, Sacalu de Padure, imi vine mereu in minte minunata imagine prin care marele Creanga a transpus in nemurire imaginea Humulestiului sau natal: ,,Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre, pe cand incepusem si eu, draga-lita-Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei...”. Ion Creanga facea aceasta remorare a vremurilor copilariei sale de la nivelul varstei de 40 de ani. O varsta frumoasa, a deplinei maturitati. Eu o fac dintr-o alta perspectiva, cea a apusului, careia ii mai spunem cea a senectutii. Am plecat din sat inca din frageda pruncie. Aveam doar 11 ani, in 1946, cand, imbracat in straiele traditionale romanesti, asa cum purtau pe acea vreme toti taranii nostri, unchiul Mihai, avocat, m-a luat de mana si m-a introdus in sala clasei I, de la Liceul ,,Petru Maior” din Reghin. De emotii, nici nu mai vedeam pe unde calc si simteam ca din clipa in clipa se va prabusi tavanul peste mine. Insa vacantele mi le petreceam acasa, in sat, intre prieteni si rude, intre sacaleni. Pastram deci o legatura permanenta cu satul, eram legat de el prin miriade de fire nevazute – cum scria si Octavian C.Taslauanu: ,,Fiindca cine s-a nascut si a trait intr-un sat isi poate da seama cate miriade ale traditiei il inlantuiesc de lumea satului”. Au trecut de atunci multe decenii. Si tot de atunci soarta a facut sa traiesc departe de satul meu natal, de Sacalu de Padure. Si, totusi, gandul imi zboara mereu spre leaganul copilariei. Fiindca acolo-mi sunt radacinile adanc infipte in pamantul sau. Sunt radacinile Contrasestilor, din care s-au nascut, probabil, toti cei care au purtat si mai poarta numele de familie SANDRU. Fiindca, in mod sigur, vorba cronicarului, ,,dintr-o fantana au izvorat si cura...”, toti cei ce poarta acest nume. Acolo, la m