Fiecărei zile – perplexitatea ei. Dacă pleci urechea, auzi din ziare, de la televiziuni, din vecini sau de pe stradă, tot soiul de lucruri care aduc orice minte normală în pragul colapsului. Fireşte, lumea merge glorios înainte. Dar cu mici sau mărişoare episoade de ebrietate. Mi-am notat, pentru săptămîna aceasta, două asemenea episoade.

1. Pe un post de televiziune care, după cîţiva ani de militantism justiţiar, se delectează acum cu rolul de victimă, am auzit, de curînd, o reflecţie amuţitoare. Cineva îşi exprima indignarea în legătură cu dreptul justiţiei de a-şi exercita atribuţiile cîtă vreme e plătită din bani publici. Adică noi, poporul contribuabil, plătim salariile judecătorilor şi ale procurorilor, iar ei îşi permit, nerecunoscători, să ne ancheteze! Cum să fiu convocat la DNA, fie şi ca martor, eu Cutărică, cînd eu Cutărică susţin financiar DNA-ul? Carevasăzică sunt luat la întrebări pe banii mei?! Numai un bou sau un băsist poate fi de acord cu o asemenea anomalie! Instituţiile legii să facă bine să stea la locul lor. Să ne lase în pace, să ne privească amoros, ca pe nişte binefăcători. Să ne ofere – de vreme ce trăiesc din buzunarul nostru – nu pur şi simplu prezumţia de nevinovăţie, ci o garanţie de nevinovăţie, un cec în alb, încrederea absolută pe care orice „întreţinut” o datorează întreţinătorului său.

Cînd ştii cine a fost cu adevărat Che Guevara, te întrebi, inevitabil, unde se încadrează meritele sale: la „educaţie”, la „ştiinţă” sau la „cultură”?

2. UNESCO anunţă că a decis să includă pe lista patrimoniului planetar pe care se simte obligată să-l protejeze (Memory of the World Register) documente privind viaţa şi opera lui Ernesto „Che” Guevara. E vorba de 431 de manuscrise ale martirului insurgent şi de 567 de scrieri despre el sau referitoare la isprăvile sale. Poate nu ne mai amintim ce înseamnă celebrele iniţiale UNE