- Social - nr. 147 / 30 Iulie, 2013 Multifunctionalitatea ruralului romanesc a fost sesizata de strainii care ne viziteaza si ne admira, si ea consta in urmatoarele: activitate economica diversa, social culturala, conservarea folclorului si obiceiurilor, terapia naturista si sacro-spirituala, simplitatea trairii in natura, conservarea traditiilor si ritualizarea muncii. Printul Charles al Marii Britanii – venind des in Romania, mai ales in Transilvania – provincie istorica policulturala si originala prin vechile radacini ale stramosilor –, admirand sarbatorirea Pastilor, ne declara raspicat ca obarsia si vatra satelor noastre au un aspect de unicitate si ca ele nu trebuie mult deranjate. Afluxul orasenilor spre satele de origine, procurarea mielului din gospodarie sau de la stana, vopsirea oualor, prelucrarea drobului de miel si a cozonacului, mersul in grup compact la biserica, maretia sanctuarelor date de clopote, natura verde cu pomi infloriti – ne aduc in Eden, in Tara Maicii Domnului –, care merita sa fie conservata. Cu toate indicatiile printilor si turistilor straini care ne viziteaza, Romania nu poate ramane fara infrastructura moderna, civilizatie, fara o agricultura si industrie traditionala performanta – conservandu-ne bogatiile spirituale si natura sublima, sacra. Satele romanesti, cu toata saracia si bogatia lor, au constituit dintotdeauna o zona de refugiu, o zona strategica, o rezerva de resurse interminabile, o oaza de liniste si relaxare de dinaintea furtunii, un izvor nesfarsit de idei si sfaturi ale inteleptilor nativi, o lectie de axiologie si etica, un model de felul in care se conserva limba, religia, natiunea, identitatea nationala. Din aceste motive si multe altele, gospodaria taraneasca, familia traditionala trebuie sa fie conservate, sprijinite in acest iures al dezvoltarii rurale globale – cu o conservare sigura a elementelor economico-cul