M-am întâlnit pentru prima oară cu această combinaţie interesantă şi inedită (cel puţin pentru mine) în restaurantul hotelului Fenyő din Miercurea-Ciuc. Evident, nu face parte dintre mâncărurile tradiţionale din Ardeal, prazul fiind simbolul recunoscut al Olteniei şi al oltenilor, în timp ce somonul este disputat încă între locuitorii Alaskăi şi cei ai Norvegiei. Supa de praz cu somon afumat ar fi, cum s-ar zice în limbaj de specialitate, un produs al „bucătăriei fusion”. Dar asta nu-i ştirbeşte cu nimic din valoare.
De când am gustat-o mi-am propus să reproduc şi eu, măcar în linii mari, preparatul respectiv. N-am cerut reţeta, în primul rând pentru că nu se face, iar în al doilea rând datorită faptului că întotdeauna posesorul respectivei reţete „uită” să menţioneze un ingredient sau un mic amănunt (de regulă esenţial) din tehnologia de preparare. După puţină documentare, am găsit câteva reţete după care m-am ghidat (le puteţi vedea aici, aici şi aici). N-am urmat ad litteram nici una dintre ele şi iată ce-a ieşit:
Continuare …
M-am întâlnit pentru prima oară cu această combinaţie interesantă şi inedită (cel puţin pentru mine) în restaurantul hotelului Fenyő din Miercurea-Ciuc. Evident, nu face parte dintre mâncărurile tradiţionale din Ardeal, prazul fiind simbolul recunoscut al Olteniei şi al oltenilor, în timp ce somonul este disputat încă între locuitorii Alaskăi şi cei ai Norvegiei. Supa de praz cu somon afumat ar fi, cum s-ar zice în limbaj de specialitate, un produs al „bucătăriei fusion”. Dar asta nu-i ştirbeşte cu nimic din valoare.
De când am gustat-o mi-am propus să reproduc şi eu, măcar în linii mari, preparatul respectiv. N-am cerut reţeta, în primul rând pentru că nu se face, iar în al doilea rând datorită faptului că întotdeauna posesorul respectivei reţete „uită” să menţioneze un ingredient sau un mic amănunt (d
