Într-o perioadă în care toată lumea dezbate rezultatele de la examenul de bacalaureat şi ce şanse de reuşită are noua generaţie, la Vulcanii Noroioşi, în cadrul şcolii de vară a absolvenţilor programului Leadership Autentic, am avut parte recent de o lecţie de inspiraţie şi speranţă de mai bine pentru România, pe care m-am gândit să o împărtăşesc şi în acest spaţiu.

Am avut şansa să întâlnesc un grup de 25 de tineri liceeni, veniţi din toată ţara, care reprezintă doar parte din sutele de tineri care participă anual la trainingurile de leadership pe care le ţinem în licee din diverse oraşe şi comune din ţară (Bucureşti, Cluj, Adjud, Moreni, Târgovişte, Ianca, Berca, etc). Sunt tineri care nu numai că nu chiulesc de la ore, ci vin sâmbăta la şcoală pentru a învăţa despre un domeniu care nici măcar nu se regăseşte în curricula lor şcolară – leadershipul. Este o noţiune pe care nu o au încă însuşită, dar a cărei esenţă de cele mai multe ori o regăsesc în dorinţa lor de a schimba lumea şi a lupta cu şabloanele.

De la primul contact, aceşti adolescenţi reuşesc să te surprindă prin numărul mare de iniţiative din care fac parte, prin responsabilitatea de care dau dovadă de la o vârstă fragedă, media de vârstă fiind de 17 ani. Sunt tineri care deja au depăşit individualismul caracteristic vârstei şi au înţeles că orice comunitate are nevoie de diversitatea membrilor, dar totodată de un scop şi valori comune. Şi nu şi-au însuşit această abordare teoretic, ci practic, prin implicarea în ONG-uri, accesarea unor burse, participarea de schimburi culturale şi de ce nu la traininguri de leadership.

Asta pentru că aceste programe de leadership, de exemplu, nu sunt unele teoretice, ci unele bazate pe experienţă. Care sunt reacţiile unor liceeni când sunt provocaţi să creeze singuri o nouă lume şi să creioneze valorile celor care o populează? Într-o lume în care auzim