Afacerist și propagandist deghizat în „analist“ cu aplomb de justițiar, Mugur Ciuvică se acoperă mereu cu diversele „libertăți“ cetățenești și mediatice.
Nici nu ieșiseră bine de la audierile DNA, că Gâdea și Ciuvică primeau deja omagiile lui Victor Ponta, care îi califica, la grămadă cu toți ceilalți anteniști, ca fiind „niște jurnaliști extraordinar de buni“. Deci nu „ordinari“, ci „extraordinari“. Mă rog, părerea lui, răsplătită cu invitații dulci la emisiuni. Presa românească se confruntă de ani buni cu lipsa de definiție a profesiei, cu lipsa fermității în a primi sau a exclude făcăturile din breasla jurnalistică, cu perdelele de fum care instalează în capul oamenilor confuzii privitoare la cine este și cine nu este gazetar. Merită amintite observațiile lui Andrei Pleșu, care le spunea studenților de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj că „orice profesie are un contur și nişte standarde, implică o anumită expertiză. Cred că acum jurnalismul este meseria cea mai lipsită de contur din România. Mă uit la emisiuni și în loc să dau de jurnaliști dau de militanți, mă duc să dau de informații și găsesc partizanat. Profesia glisează spre politic. În loc să se înscrie în partid, jurnaliștii vin la TV și fac emisiuni de propagandă. E un mare pericol al gazetăriei. Se alunecă spre un statut ce nu e al gazetarului, ci al agitatorului“.
Descrierea îi vine turnată lui Mugur Ciuvică, instalat de ani în studioul Antenei 3, cu scurte perioade de absență când fuge la Realitatea TV. Wikipedia îl așază printre oamenii politici, ca membru PNȚ-CD și fost șef de cabinet al președintelui Constantinescu. A devenit cunoscut nu în această calitate, ci în aceea de arestat pentru difuzare de informații false în Armaghedon-ul care îl ataca pe Năstase. Atunci întreaga presă a sărit în susținerea lui. Azi Ciuvică este agitatorul USL și
