Tensionarea artificiala a situaiei de pe Nistru în preajma multa teptatului Vilnius, nu a putut fi trecuta cu vederea de catre anumite cercuri politice de la Comrat, inclusiv de catre guvernatorul regiunii, Mihail Formuzal.
Accentuez termenul guvernator, precum spune litera Constituției, și nu pe cel de bașcan, traducerea în limba găgăuză, prin care s-ar urmări obţinerea unui prestigiu superior funcției reale, egalând-o cu cea a unui președinte de stat. Or, UTAG este doar o unitate administrativă, și nu un stat. Este evident că această explozie de separatism găgăuz nu s-ar fi manifestat fără acțiunile provocatoare ale separatiștilor nistreni, iar declarația lui Voronin privind necesitatea creării unei republici pe malul de est al Nistrului, de parcă aceasta nu ar exista, nu a făcut decât să toarne gaz pe foc. Independența, republica, autonomia toate s-au încins într-o horă haotică. Însuși faptul că fiecare zi aduce o nouă idee, argumentează și lipsa de ingeniozitate a liderilor politici găgăuzi.
Involuntar se creează impresia că cei de la Comrat încearcă să-i plagieze pe cei de la Tiraspol, dar trecând peste faza nerecunoașterii internaţionale. Un palid plagiat, din simplul motiv că Găgăuzia nu întrunește toate condițiile necesare scenariului transnistrean. În primul rând, UTAG constituie un teritoriu din câteva regiuni izolate și, mai ales, nu dispune de un hotar natural precum Nistrul. În al doilea rând, pe teritoriul UTAG nu staționează nici o armată străină care să o protejeze. În al treilea rând, Găgăuzia nu dispune nici pe departe de potențialul economic al Transnistriei. În al patrulea rând, și poate cel mai important, nu există niciun fir de drept istoric în această situație, cum ar fi în cazul Transnistriei care-și poate atribui moștenirea RASSM creată de Stalin în 1924. Însăși conceptul de Autonomie Găgăuză este o creație exclusiv a