Eu chiar am crezut că scuturătura începută în 2008 îi va aduce pe mulţi angajaţi cu picioarele pe pământ pe parcursul anului 2009, iar în 2010 abia dacă vor mai fi câţiva care să nu fi înţeles încă ce i-a ajuns din urmă. Şi cu studenţii credeam se va întâmpla la fel. Şi uite că suntem deja în 2013, privesc cu stupoare şi mă întreb cu îngrijorare dacă sunt eu prost sau mai pot există şi alte explicaţii.
Iată cum stau lucrurile: IT-istul cu care am lucrat ani de zile a intrat în politică şi nu mai are timp să se ocupe de noi. Eu l-am încurajat foarte tare să facă asta, chiar dacă ştiam că o să pierd un om bun în firmă. Am pus şi eu nişte anunţuri pe Internet, ca tot angajatorul, ca să găsesc un IT-ist nou. Am pus şi câteva cerinţe acolo, adică ce aştept să ştie omu. În câteva minute au început să curgă comentariile, cu înjurăturile, mustrările, ironiile şi tafnelile aferente. Unul dintre ele, la întâmplare:
„Prietene ce ceri tu aici este munca a 3 departamente (unde lucrez eu acum sunt 3 dep care se ocupă de tot ce zici tu aici) şi plus de asta nu contează nivelul pe care tu îl ceri de la angajat … numai ideea că ceri toate astea doar de la 1 om… mi se pare foarte exagerat… nu ştiu dacă şi pt 1500+ euro se merită să te bagi în aşa ceva(repet... oricare ar fi nivelul de cunoştiinte cerut de tine) (sic !)”
Un lucru să fie clar: eu ştiu bine ce e acela IT. Eu însumi am învăţat limbaje de programare, am proiectat şi dezvoltat singur aplicaţii software, am avut şi am în continuare nişte firme de IT, îmi administrez singur, când e nevoie, serverele de date, de Exchange, Active Directory şi multe altele. Ce am scris eu în anunţ că aştept de la viitorul IT-ist, un student fâşneţ şi neputuros învaţă într-un an de zile, fără probleme. Sau în doi, dacă nu e el printre cei mai deştepţi din clasă. Şi când termină şcoala se poate angaja cu o leafă mai mare decât a
