Şi când omul ăsta, la 83 de ani, plânge aducându-şi aminte cum colegul său de temniţă a murit lângă el, cum poţi să reacţionezi?
Cu multă furie.
Când vezi că mai şi trăieşte criminalul, că, aflu acum în timp ce scriu, încă loveşte ca o brută, ce poţi să faci? Să-i ceri adresa, să-ţi îndemni prietenii la un linşaj stradal?
Sunt suficiente cele câteva secunde care despart, ca şi ADN-ul, omul de animal, ca să-şi coboare pornirile în faptă.
Şi totuşi, pentru torţionarul Vişinescu, şi ceilalţi călăi care trăiesc, viaţa este cea mai mare pedeapsă.
Sunt trei acţiuni raţionale pe care le putem pune în practică, plecând de la premisa că aceşti călăi se bucură de trei lucruri ce ar trebui tăiate din existenţa lor – linişte, libertate şi pensie:
1. I-am publicat imaginea, l-am deranjat acasă, merită aşadar toată atenţia noastră, trimiteţi fotografia prietenilor dumneavoastră şi, şansele sunt mici, dar dacă îl întâlniţi pe stradă, zâmbiţi-i, salutaţi-l, ca o bătaie cu scaunul pe spate, cu apelativul: torţionarule! Băgaţi-i din priviri bătrâneţea liniştită în cea mai adâncă temniţă.
2. Şeful Parchetului General al României, domnul Tiberiu Niţu, poate fi găsit la adresa de mail presa@mpublic.ro . Cred că dacă dumneavoastră cereţi ca dosarul lui Vişinescu, precum şi cele ale colegilor săi, să fie soluţionate rapid, va dispune acest lucru. Poate că în cei 23 de ani asta le-a lipsit domnilor procurori: rugămintea populară. Altfel nu-mi pot explica (fac pe naivul) de ce le-au oferit acestor criminali libertatea.
3. Domnul Victor Ponta, sensibil la dorinţa alegătorilor, dar şi şef pe linie de Guvern al ministrului Muncii, poate dispune o anchetă cu finalizare urgentă contra pensiei torţionarului Vişinescu. Luaţi-o, domnule Ponta, ca pe o economiei la bugetul statului. Apropo, poate că şi domnul Băsescu citeşte, la şase ani de
