”Pe afară e vopsit gardul, înăutru leopardul!”, este o expresie din popor care exprimă sugestiv modul în care arată, în spatele blocurilor ”gri”, bulevardul central din Focşani. Episodul de astăzi face parte dintr-un mai amplu serial, în care vom ajunge în toate zonele de pe Bulevardul Unirii. Am luat ieri, la pas, porţiunea de la intersecţia cu Bulevardul Bucureşti, până la Comisariat, pe partea stângă a Bulevardului Unirii. În faţă, la stradă, bulevardul este asfaltat, trotuarele sunt pavate, este verdeaţă şi destulă curăţenie.

În spatele bulevardului însă, peisajul se schimbă complet: ”E jale!”, îmi spun la primul contact vizual cu aşa-zisa parcare din spatele blocurilor cu număr impar, de la lângă staţia de autobuz. Dacă nu ar fi blocurile de 10 etaje, aş crede că m-am teleportat pe o uliţă dintr-un sat uitat de lume. Aleile de acces în bloc şi parcarea nu sunt asfaltate. În miezul zilei, la aproape 40 de grade Celsius, pietrişul e fierbine şi praful mă îneacă. În zonă, un indicator, montat pe un gard inundat de buruieni, îi anunţă pe cei care parchează neregulamentar că acolo este o parcare de reşedinţă, cu ridicări auto. Vegetaţia a crescut sălbatică, necontrolat, fără ca cineva să se fi îngrijit de toaletarea ei, se pare, de foarte mult timp. Iar curăţenia lasă mult de dorit. La colţul staţiei de autobuz, un morman de gunoaie cât toate zilele se cocea sub soarele dogoritor. Mai încolo, o adunătură de crengi, tăiate cine ştie când, încurcă accesul trecătorilor. Atmosfera este înăbuşitoare.

Dar asta nu este tot. În zonă este amenajat un aşa-zis loc de joacă, probabil dezafectat, după modul dezolant în care arată, dar care are totuşi porţile metalice deschise. Un gard din sârmă, colorat în galben şi albastru, la fel ca băncile, leagănele şi toboganul, ascunde un loc de joacă ”horror”: mizerie de nedescris, în ciuda indicatorului de la in