Ce chef nu a visat vreodată ca într-o zi să aibă propria grădină?
Să poată să-şi cultive propriile legume, acele plante aromatice al căror iz umple bucătăria, să poată avea propria varietate de salată, să poată vedea cum se înroşesc roşiile. Visul meu s-a realizat de acum patru ani – de aceea am ales ca grădina mea să se regăsească în Conteşti, o mică localitate rurală, foarte autentică, cu o bună mireasmă românească.
O localitate primitoare şi pitorească, la doar 40 de kilometri de Bucureşti, având pe o latură Dâmboviţa, înconjurată de pădure, cu copaci mai mult decât centenari. Este un loc ritmat de cântecul cocoşului, unde sistemul monetar actual nu îşi regăseşte întregul mers, unde oamenii locului consideră că banii nu sunt decât bucăţi de hârtie imprimată ce nu reprezintă nici măcar valoarea lor de imprimare.
Aici, "comerţul" se face prin intermediul trocului, un sistem monetar consacrat şi atât de vechi în istoria omenirii. Aici, dolarul şi euro sunt reprezentaţi de ouă, lapte, varză, cartofi, unt, smântână şi pui.
Aici găsim şi "Carrefour", cum am supranumit micul magazin local – locul de întâlnire sau de aprovizonare; dar şi locaţia care îţi dă pulsul Conteştiului. Am fost surprins să regăsesc atât de multe tipuri de produse şi rafturi bine amenajate, cu stocul necesar. Nu le lipseşte nimic celor din Conteşti şi, mai ales, veţi fi surprinşi, primiţi de fiecare dată cu un zâmbet larg, un călduros salut de bun venit şi acelaşi la revedere. Vânzătoarea plină de zâmbete acordă tot timpul necesar persoanelor în vârstă, acceptând să facă un mic credit, până la următoarea dată a pensiei, care nu depăşeşte de obicei mai mult de 100 de euro pe lună. Aici, principiile fundamentale ale comunităţii europene încă nu şi-au găsit calea să ajungă la Conteşti. Aici, mai mult decât în alte locuri, am înţeles sensul adevăratelor v
