Faimosul citat latin care anunţă că „Acolo unde mă simt bine, acolo îmi este patria" este citat de Cicero în cartea a Va din Tusculanae Disputationes ca aparţinând poetului Marcus Pacuvius.

Dar mai este un citat interesant, poate la fel de celebru, cel pe care J.Hector St.John de Crevencour în cartea sa „Letters from an American farmer" îl anunţă a fi şi deviza emigranţilor de pretutindeni: „Ubi panis, ibi patria!" (Acolo unde este pâine, acolo este şi patria mea!)

Daca referinţa iniţială era la perioada colonizării Vestului Sălbatic, este posibil ca aceasta atât de cinică dar cumplit de adevărata remarca să mai poată fi valabilă în contextul lumii contemporane? Cu siguranţă că da. Şi nu numai în formula mai veche a „furtului de creiere" care a marcat ultima jumătate a secolului XX şi a dus la exodul unor specialişti străluciţi în domenii de vârf în acele ţări care-şi puteau permite să intre în competiţia pentru ouăle de aur din noua Grădina a Hesperidelor: inovaţia tehnologică, civilă sau militară.

Ce se petrece acum, fenomen amplicat exponenţial din cauza crizelor succesive, este transformarea unui fenomen care viza exclusiv elitele într-un fenomen al migraţiei de masă.

La nivel global, contrar tuturor previziunilor optimiste ale anilor '60-'70, au continuat să se aprofundeze şi să se agraveze clivajele între ţările bogate şi cele sărace, cu mult în defavoarea ţărilor sărace deoarece, spre supriza multora, ţări cu dezvoltare medie au început să sărăcească, iar din grupul celor bogate au început să se desprindă din ce în ce mai multe care au alunecat încetul cu încetul în categoria celor cu probleme. În plus, în ultimii ani, fenomenul s-a intensificat brusc odată cu momentul în care generaţia „baby boom" a ajuns la termenul activităţii productive, suprasolicitând brutal sistemele de asigurări sociale.

În paralel însă, a apărut, ca un d