„Petrecerea asta m-a costat 250 de mii de euro", îmi spuse, rezemându-se de balustrada yachtului. Seară de mai. Pe ţărm scăpărau luminile din Saint-Tropez. Vreme superbă. Yacht magnific. Generozitate magnifică. Iar gazda era un UHNWI: trăind într-o lume exclusivă a bogăţiei concepute atrăgător şi cu cap.
Când, în 1997, Merrill Lynch şi Cap Gemini îşi publicau primul raport asupra averii globale, se contură - din scripte - un grup socio-economic nu mare, dar în explozivă expansiune şi conducând detaşat eşalonul lumii avute. Era constituit din cei care dispuneau din propriile resurse de cel puţin 1 milion de dolari direcţionabili către investiţii - sau pur şi simplu "cheltuibili" în orice fel. În atotstăpânitoarea limbă engleză, erau HNWI, high-net-worth individuals, din rândul cărora se desprindea o elită a elitei, un grup cu comportament financiar mult mai deosebit şi mai riguros : UHNWI, ultrahigh-net-worth individuals, dispunând de 30 de milioane de dolari pentru cheltuieli investiţionale - după intuiţie, fler, interes sau pură plăcere...
Era doar începutul marii ascensiuni a unui strat care azi, după 20 de ani, domină absolut topurile mondiale şi cumulează mii de miliarde de euro pe toate continentele. E legat de acel "big business", care, orice s-ar spune, rămâne cel mai mare şi mai dinamic creator de venituri şi de locuri de muncă. Financial Times oferi, recent, detalii cu trăsăturile dominante ale HNWI: 50% dintre ei au poziţii directoriale, 81% sunt bărbaţi, 63% călătoresc frecvent de-a lungul şi de-a latul continentelor; toţi se joacă cu cel puţin 1,1 milioane de lire sterline şi etalează trei atitudini-cheie: leadership, experienţă (alias cunoaştere), spirit antreprenorial. Imbatabili.
Milioanele sunt cheltuite abil. Investiţiile cu scop economic rămân cele preferate - evident, pe pieţe în creştere, cu grad scăzut de risc. A doua categor
