Dupa mai muli ani de tranziie nefericita, entitatea statala numita astazi Republica Moldova, dar care si-a câstigat de-a lungul vremii o serie de alte apelative, înca se afla într-o stare incerta, oscilând între modelul european si cel euro-asiatic. Si va mai oscila.

Cele doua modele presupun si doua stiluri diferite de conducere a organizaţiilor politice, care lasa o foarte mare amprenta asupra societaţilor. Probabil cea mai mare, asa cum tot probabil partidele pot fi considerate organizaţiile cu cea mai mare influenţa asupra modului în care funcţioneaza societaţile, mai ales cele din defuncta URSS, unde zestrea deciziilor arbitrare si a abuzurilor de putere se perpetueaza cu o fermitate dramatica. Liderii politici se subsumeaza întregii echipe, iar asa cum PCUS era numai unul si facea ca societatea sa fie numai una si ea, asa fiecare dintre noii lideri tinde sa-si creeze mica sau minuscula lui societate pe care s-o modeleze dupa chipul si asemanarea sa.

Exista voci, dintre care unele chiar serioase, care afirma ca modelul autoritarist ar fi unul dezirabil pentru republica noastra. O populaţie micuţa, cu un PIB si mai micu, cu imense probleme de (an) alfabetizare, de emigrare si de corupie, am putea parea coninutul perfect al unei eprubete cu iz autoritarian. Unii proprietari declaraţi ai acestor voci sunt mai scolii, aţlii doar sictiriţi, dar cu toţii se declara dezamagiţi, cu un tragism de telenovela, de presupusul esec de democratizare al republicii. Am înţelege mai bine originea pesimismului lor, daca am sti cine sunt proprietarii reali ai vocilor, doar ca pâna una-alta nu putem decât sa le combatem mesajul. Iar pentru asta le zicem urmatoarele. Autoritarismul nu poate fi o soluţie pentru dezvoltarea Republicii Moldova, din 3 motive principale. Primul, pentru ca vine dintr-un loc unde n-a produs nimic bun, respectiv estul RM. Al doi