- Editorial - nr. 147 / 30 Iulie, 2013 Opera marilor scriitori, creatori in domeniu, poezia populara, istoria si cantecul de vitejie, lirica razboiului, mai ales, prefateaza sau chiar o ia, uneori, inaintea evenimentelor. "Oamenii mari mai intai canta, apoi scriu – spunea Nicolae Balcescu. Cei dintai istorici au fost poetii. Poeziile populare sunt un mare izvor istoric”, deoarece "zugravesc si ne arata ideile si sentimentele veacurilor”. Cele mai directe sentimente constituie, in semnalarea, redarea si «fotografierea» evenimentelor istorice, sunt poezia si cantecul. Ele au fost insotite de steag, de drapel, "simbol al unei natiuni, sub ale carui falduri tricolore a tresarit, de fiecare data, acel fior al luptei.” O confirma versurile inclestarii romanootomane, de la Rovine, din 10 octombrie 1394 din Scrisoarea III, de Mihai Eminescu: "In zadar striga-mparatul ca si leul in turbare, / Umbra mortii se intinde tot mai mare si mai mare; / In zadar flamura verde o ridica inspre oaste, / Caci cuprinsa-i de pieire, si in fata, si in coaste // … // Risipite se-mprastie a dusmanilor siraguri, / Si gonind, biruitoare, tot veneau a tarii steaguri, / Ca potop ce prapadeste, ca o mare tulburata, / Peste-un ceas paganitatea e, ca pleava, vanturata. / Acea grindin-otelita inspre Dunare o mana, / Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana.” "Biruitoare gonind” ale tarii steaguri au fluturat pe campul de onoare al bataliilor la 1877-1878, la trecerea Dunarii, la Grivita, la Plevna, la Smardan, la Rahova, la Vidin, in crancenele lupte, in cumplitele inclestari cu "paganatatea intetita”. In asalturile cu randuri secerate, in acea "furie nebuna”, valuri-valuri de "curcani”, luptatorii s-au avantat triumfatori, "cu suflete de lei”, "barbatia-ntreaga- a tarii” facand minuni de vitejie, sfarmand dusmanul. "Sus, flacaii stau de panda / Langa steagul / Mandru-n zdrentaroase cute / Lacrim