Desigur, execuţia lui Grozav, scăriţa aia, a fost ridicolă. Fireşte, trebuia să trimită cu totul altfel, să-i dea mâinile peste cap portarului, să rupă plasa, să spargă mingea, s-o facă pătrată, să scoată poarta din pământ sau, invers, să dea elegant dar suficient de puternic, pe colţ.

Asta este stabilit, a văzut toată lumea.

Cel mai bine ar fi fost să nu execute el penaltiul, pentru că era nevoie de un jucător mai experimentat. Chiar dacă Gicu era al doilea executant, după Hamza. Care şi el ratase o lovitură de pedeapsă cu Vikingur, numai că trimisese violent, în bară. Aşadar, aşa se ratează un penalti, nu cu o scăriţă ridicolă.

Bun. Şi acum ce facem cu copilul ăsta? L-am înjurat suficient, îl şi împuşcăm în cap? Cuvintele sunt uneori mai tari ca gloanţele, iar Grozav cade la primul foc şi se ridică al naibii de greu. Dacă aţi fost la meciurile Petrolului ştiţi cum juca atunci când era contestat de unii suporteri, cât de greu s-a ridicat şi cum a jucat în ultima vreme. Veţi spune că evoluţiile sale foarte bune sunt o consecinţă a faptului că a fost monitorizat de italienii de la Bologna. Nu este relevant. Ca fotbalist, Grozav a demonstrat că, în climatul potrivit şi ambiţionat corespunzător, este fotbalist. Dacă vă pasionează fotbalul, ştiţi că doar jucătorii valoroşi pot lua faţa adversarului, aşa cum a făcut Grozav când mingea trimisă de el a lovit bara, la colţul lung. Că doar celor cu ştaif le iese o pasă ca aia, din prima, la Dore. Şi nu sunt doar astea.

Ca tânăr abia ieşit din adolescenţă, Grozav a făcut scăriţa aia ridicolă, în minutul 90. Nu cred că a ales această execuţie din „şmecherie", ci s-a lăsat dus de val. Se-ntâmplă şi se întâmplă cum e mai rău.

Dacă colegii lui care au alergat pentru victorie au înţeles asta şi l-au îmbărbătat, noi de ce să tragem până se-nroşeşte ţeava?

Sursa foto: gsp.ro

Desigur, exe