Tbilisi, oraşul în care Steaua, echipa campioană a României, va disputa diseară prima manşă a dublei cu Dinamo, se prezintă la fel de puţin ordonat precum un bazar turcesc

Frumuseţea capitalei Georgiei se regăseşte în interacţiunea cu oamenii mai mult decât în impresia lăsată de arhitectura clădirilor ori obiectivele turistice

Un bazar la scară largă, Tbilisi este prietenos cu bugetul turiştilor, iar preţurile extra-supermarket sunt negociabile

Wikipedia poate induce în eroare. Un reportaj despre Tbilisi făcut din faţa laptopului, de la Bucureşti, va conţine inevitabil elemente de descriere introduse acolo de zeci de autori anonimi, dar realitatea pare să fie alta. Nu este un oraş în care „estul se îmbină armonios cu elemente ale civilizaţiei Europei de Vest” şi nici unul care să semene cu marile capitale ale Bătrânului Continent doar pentru că este străbătut de un râu.

Tbilisi este diferit faţă de oraşele cu care noi, europenii care ne aflăm mai la vest în acest caz, suntem obişnuiţi. Vaci libere pe autostradă, pepeni de vânzare la fiecare colţ de stradă şi patiserii la parterul clăridilor cu frecvenţa cu care, în Bucureşti, întâlneşti cazinouri sau sedii de bancă. Asta este prima impresie în urma drumului aeroport-centru.

Ruine cu inserţii de arhitectură modernă

„Oraşul are potenţial, dar dacă îl vizitezi raportându-te la Europa civilizată o să rămâi dezamăgit”, spun turiştii din Tbilisi. Poate pentru că peste 90 % dintre clădiri sunt ruine, „zona centrală” arată deplorabil, iar atmosfera de pe străduţele de acolo te aruncă în filmele în care se descrie viaţa din Bronx. Aşadar, Wikipedia şi al ei „poţi da peste o biserică ortodoxă, o moschee şi o sinagogă, toate în 500 de metri” nu e tocmai acoperită de realitate. E drept, un album foto de mare succes poate fi realizat aici. Scoase din context