O problemă cu care satele sălăjene se confruntă în ultima perioadă din ce în ce mai pregnant este pierderea autenticităţii, ce este dată de tradiţiile, obiceiurile, practicile şi rânduielile agricole existente în mediul rural. Sesizând această problemă, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj a reînviat un obicei ce astăzi nu mai există, şi anume secerişul grâului. Această practică agricolă a fost pusă în scenă de către rapsodul popular Ileana Graţiana Pop, alături de săteni din Ciumărna.

Tradiţiile şi obiceiurile sunt elementele cu care fiecare se identifică la un moment dat. Cu cât păstrarea acestora este mai autentică, cu atât alipirea omului de esenţa vieţii este mai stabilă. Însă ce facem atunci când aceste obiceiuri sunt scoase din peisaj? În contextul unei vieţi moderne pe care am adoptat-o, în detrimentul celei tradiţionale, singura soluţie pentru a ne regăsi rădăcinile este de a căuta în tezaurul strămoşesc, nesecat de obiceiuri, tradiţii şi practici ce erau ţinute cu sfinţenie. Însuşi marele nostru poet Mihai Eminescu spunea că „de vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce spre trecut”. Iar trecutul neamului nostru este tăinuit şi ţintuit pe chipul aspru al ţăranului mistuit de ancestralul glas al pământului. Iar istoria neamului român s-a imprimat de-a lungul timpului în viaţa de la sat. Un aspect important al existenţei rurale era viaţa agrară. În satele sălăjene, practicile agricole au fost respectate cu sfinţenie de către localnici, deoarece rânduiala gospodăriei era arătată prin devotamentul oamenilor pentru muncă. Pentru bunicii noştri, rânduielile agricole erau parte din existenţa vieţii de zi cu zi. Fiecare moment al anului avea destinat anumite practici agrare. În miezul verii, un moment important îl reprezenta secerişul grâului, care, cu câţiva zeci de ani în urmă, se făcea exclusiv manual. Cam pe la mijlocul lunii iulie, după ce z