Dintre miile de deţinuţi ai temniţei comuniste de la Râmnicu Sărat, astăzi mai sunt în viaţă doar doi: Valentin Cristea, condamnat la 7 ani de închisoare pentru că a divulgat informaţii secrete „Comitetului III de rezistenţă” din Câmpina, şi Constantin Copoiu, un simplu condamnat de drept comun. Vecin de celulă cu regretaţii Corneliu Coposu, Ion Mihalache, Ion Diaconescu şi Jenică Arnăutu, bătrânul Valentin Cristea îşi aminteşte cu claritate regimul de teroare al închisorii conduse de torţionarul Alexandru Vişinescu.

Cu lacrimi în ochi, a povesit cum într-o noapte a asistat la moartea provocată de torturi a unuia dintre liderii rezistenţei anticomuniste. Vezi în articol povestea lui Valentin Cristea, ultimul deţinut politic în viaţă de la Râmnicu Sărat.

Cristea Valentin are 83 de ani şi a fost condamnat la 7 ani de închisoare, în anii ’50, pentru că a colaborat cu rezistenţa anticomunistă. Mare parte din anii de închisoare i-a petrecut la penitenciarul de la Râmnicu Sărat, unde a intrat în contact cu cei mai importanţi lideri ţărănişti.

Povestea lui Valentin Cristea începe în 1953, după ce a terminat facultatea de electrotehnică. Iniţial, statul l-a repartizat ca tehnician la un cinematograf din Comarnic. La scurt timp după, a fost notificat că trebuie să se prezinte la Direcţia Securităţii din Ploieşti. „Chestiunea asta m-a cam şocat, pentru că în familia noastră aveam rude suspecte din perspectiva comuniştilor. Mama mea avea un unchi care a fost general şi ministru pe vremea lui Carol al II-lea”, povesteşte Valentin Cristea.

De la angajat al Securităţii la dizident

Pentru că avea diplomă de electrotehnist, Securitatea l-a înregimentat la direcţia care se ocupa cu interceptarea telefoanelor. „Am încercat să le explic că nu vreau, dar fără rost. Aşa că am fost angajat locotent la MAI”, spune Valentin Cristea. Timp de doi ani