Aflat într-o continuă căutare de noi victime, provocată de foamea-n glandă şi supă la plic, escrocul de talie comunală, fost lider de partid, ideolog perfect, şarlatan “corect” devenit mic mic, uită că a trecut vremea când era decupat din mitologia greacă, fiul lui Zeus şi fratele lui Pollux (cei doi fraţi erau supranumiţi dioscuri), acum e doar un personaj obscur ce se ghidează după sloganul: nu-ţi aduce anul ce-ţi pregăteşte căcănarul. Lumpenul moralist, procurorul comunist a ajuns să viseze, în nebunia ce-l caracterizează, că va conduce lumea. De aceea n-a ezitat să-şi facă publică orientarea dorsală şi antiamericană, ba chiar pro legionară (e cunoscută admiraţia lui pentru un criminal de război). Sinistrul Castorel împreună cu ciurucul chel ce umblă după el ne amintesc de Stan şi Bran, Lolek şi Bolek, în cel mai bun caz Bălănel şi Miaunel, un drogat şi unul beat, formând cu succes ceata lu Piţigoi, dai în unu ţipă doi. Mai delicat decât un bivol în echilibru pe frânghie, Castorel, ajuns milog cu acte în regulă, e la mâna celor pe care i-a calomniat de-a lungul timpului, minţindu-i că nu el scria “Gura Târgului”. Bineînţeles, trebuie să fii cretin să mai crezi o iotă din cuvântările ipochimenului rămas fără finanţare, aşa că patronii la uşile cărora bate îl trimit la plimbare fără nicio ezitare. Comandantul lui cârnat pansat, grăsan prost, cu bube-n cap, visează acum să câştige bani la concursul internaţional pentru cei de teapa lui proba “De-a ascunsul Salamului”, dar nici acolo n-are nicio şansă, pentru că neamul prost va mânca salamul în loc să-l ascundă. De asemenea, ar putea câştiga bani scriind un roman despre aventurile disidentului Castorel, rememorând momentul când l-a prins Securitatea aplecat cu pantalonii-n vine cugetând la mătărânga ce din spate vine, roman intitulat sugestiv “Despre imortalitatea lecvarului în lucrările artistice la uşa din spate”, s