Câteva partide zise democratice au umplut de la o vreme satele moldoveneşti cu ziare abonate gratuit. Să nu credeţi că e milostenie pentru amărâţii aceia neinformaţi de la sute de kilometri de Chişinău. Pur şi simplu, politicienii se pregătesc intens de alegeri.

Săptămâna trecută, un om drag mie de la Soroca îmi spunea că cineva l-a abonat la un ziar nou apărut pe piaţă. „Nu ştiu cine m-a abonat, dar înţeleg că ziarul e cu PLDM“, îmi spune cunoştinţa. Întâmplarea face că, în ajunul vizitei mele, respectiva persoană să fie sunată de la o altă gazetă abia intrată pe piaţa din Republica Moldova şi să fie anunţată că va primi gratuit ziarul. La final, cunoştinţa îmi mai spune că i-a repetat a ’nşpea oară poştaşului să nu-i mai aducă ziarul „Puls“, al comuniştilor , distribuit şi el pe degeaba. „Luaţi-l, a insistat poştaşul, veţi înveli ceva cu el“, îmi relatează cunoştinţa, care nu mă întreabă ce se întâmplă că brusc atâtea publicaţii dau buzna în casele oamenilor, dar înţeleg că vrea să-i explic de ce şi cum.

Abonamentele gratuite, plătite de oameni obscuri de afaceri transformaţi în politicieni, nu sunt o noutate pentru Republica Moldova. Prin anii ’90 ai secolului trecut am avut „luceferi“, „mesageri“, „republicani“, „comunişti“, „(pământ şi) oameni“, „fluxuri“ etc. Multe au dispărut în negura vremurilor făra ca oamenii să le mai reţină denumirile. Ca şi cele de astăzi, ele îşi propuseseră un singur scop – să câştige mintea şi, ulterior, votul alegătorilor. Diferenţa între fostele ziare de partid şi proiectele actuale e că cele recente îşi ascund proprietarii, prefăcându-se model de afacere. Numai că cine face azi „binefacere“ cu abonamente, tocmai când în toată lumea presa tipărită abia de se descurcă?

Nu am ce le reproşa colegilor de breaslă. E treaba lor. Cum îşi vor aşterne, aşa vor dormi. Mă deranjează năravurile politicienilor, care cred că mol