Vara, timpul nemişcat, ca eternitatea, al politicianul nostru de baltă, este împărţit între concediul oficial, şpriţurile, parăzile şi carnavalurile de pe Litoral, întîlnirile de taină cu "amicii", mascate sub forma unor inocente partide de table pe nisip, pe baltă, pe yaht, ori prin cine ştie ce exclusive cazinouri de staţiuni mediteraneene. Scurtele plimbări de înviorare la DNA şi ceva împunsături între "palate" sunt numai bune să pregătească sezonul de toamnă. Politicianul lor, în schimb, este mobilizat în "tabere" şi "tradiţionale reuniuni de vară". Anul aces¬ta, subiectul a fost acelaşi ca şi anul trecut, ca şi acum doi ani şi cam acelaşi de pe la 1918 încoace: "Cum să dăm la întors Tratatul de la Trianon!" Dacă ar fi vorba doar despre simple exerciţii de retorică politică, ori despre modalităţi neconvenţionale de întărire a "tradiţionalei prietenii politice ungaro-române", cum lasă să se înţeleagă ciudata lipsă de reacţie a responsabililor guvernării României, ori liniştea încă şi mai suspectă a presei noastre, atît de absorbită, altfel, de "eveniment" şi "breaking news", n-ar fi prea multe motive de îngrijorare. Realitatea, însă, este cu totul alta. În spatele acestor aparent banale modalităţi de exprimare a libertăţilor fundamentale de care se bucură cetăţenii europeni, inclusiv cei care s-au născut şi trăiesc oficial în hotarele României, dar care au ales să-i conteste radical legitimitatea statală şi întemeierile constituţionale, se află un proces de restructurare geo-politică a Europei; în particular, a regiunii din care România face parte. Un proces a cărui finalitate este dispariţia actualelor entităţi statale şi înlocuirea lor cu alte formule, mult mai potrivite cu interesele şi imaginea viitorului. Un viitor început deja sub ochii noştri, asupra căruia operează puţinii actori de putere care au capacitatea de a formula proiecte de asemenea anvergură şi