Produsele electronice evoluează mai mult decât s-ar fi aşteptat oricine în urmă cu două decenii. Device-urile sunt interconectate prin diferite tehnologii fie că este vorba de strămoşul IrDA (Infrared Data Association), cunoscut ca şi infraroşu, care a fost inventat în 1993 şi care aproape a dispărut de pe piaţă din cauza apariţiei altor tehnologii mult mai performante, fie bluetooth, reţele interne de date între device-uri care aparţin aceleiaşi companii şi până la conectarea prin Web, Wap, 3G, 4G sau altele. Televizoarele şi calculatoarele devin mai inteligente de la an la an, tabletele îşi au şi ele locul lor în această industrie a device-urilor.
Fiecare produs a fost dotat cu game largi de aplicaţii, lucru care a dus la acapararea unui număr extrem de mare de persoane. Unii le folosesc doar pentru jocuri, alţii pentru reţelele de socializare, iar unii chiar îşi desfăşoară activitatea profesională cu ajutorul acestor produse electronice. S-a ajuns la memorarea unei cantităţi enorme de informaţie pe nişte obiecte foarte mici, capacitatea de stocare a hard-disk-urilor se măsoară în terabytes, iar dischetele de acum un deceniu sunt numai bune de pus în vitrina cu antichităţi.
Chiar dacă această industrie oferă un sprijin enorm oricărei activităţi întreprinse, de cele mai multe ori internetul şi device-urile cu care se face accesul sunt folosite în scopuri nu tocmai benefice. Copiii sunt dependenţi de calculatoare de la o vârstă mult prea mică, uitând astfel să-şi mai trăiască acei ani ai lipsei de griji. Adulţii petrec ore-n şir în faţa calculatorului, iar când îl sting, continuă navigarea prin intermediul altor device-uri portabile, cum ar fi laptopul, tableta sau, mai nou, smart-phone-ul.
Punând în balanţă, nu cred că folosirea de electronice poate fi catalogată drept un progres al omenirii, ci mai degrabă un regres. Fără ac