Parcul „Nicolae Romanescu“, Parcul Tineretului şi Parcul „Puşkin“ sunt oazele de verdeaţă în care locuitorii urbei caută răcoarea într-o zi toridă de vară, liniştea unei lecturi la umbra unui copac, locul ideal pentru plimbările cu copilul sau nepoţelul. O incursiune prin aceste locuri străbătute zi de zi de craioveni ne arată situaţia cu bune şi cu rele. Verdeaţă este, răcoare este, linişte, locuri de joacă sunt, se strecoară, însă, în fiecare dintre aceste zone verzi ale Craiovei şi câteva lucruri mai puţin plăcute.

Parcul „Romanescu“ în imagini contrastante

Odată ce ai intrat în Parcul „Romanescu“, un loc încărcat de istorie, te întâmpină un peisaj feeric: în faţa unui foişor e un rond colorat de flori, un tur Eiffel din verdeaţă într-un frumos tablou. Însă, dacă priveşti dincolo de rama acestui tablou, un pic în stânga, găseşti o imagine dezolantă. Urâtul îşi găseşte loc lângă frumos, ca-ntr-un tablou al contrastelor. Privind mai atent în spatele foişorului, spre stânga, vezi buruienile care cresc nestingherite. Câţiva trecători privesc din foişor peisajul contrastant. Şi această imagine continuă odată ce te aventurezi pe aleile parcului. Sunt zone întreţinute, dar şi zone pline de verdeaţa lăsată să crească în voie. În imediata apropiere a celor două spaţii de joacă pentru copii e o zonă verde amenajată, o alta plină de buruieni şi, din loc în loc, şi de câte o „capcană fiziologică“ a unor cetăţeni certaţi cu bunul-simţ, în condiţiile în care sunt amplasate la câţiva metri WC-uri ecologice.

Craiovenii ce trec periodic sau doar ocazional prin parc se declară parţial mulţumiţi. Fără a fi răutăcioşi, am putea concluziona că acesta e românul, obişnuit să se mulţumească cu puţin. „În general, e bine, dar mai sunt şi lipsuri. Era mai frumos înainte. Se pare că personalul care asigură întreţinerea parcului e redus şi nu poate să acopere toată supraf