- Social - nr. 147 / 30 Iulie, 2013 Cu zeci de ani in urma, la o noua revolutie in Romania nici nu puteai sa te gandesti. Rasaritul te-ar fi zdrobit sub calcaiul cizmei, iar Occidentul ramanea credincios angajamentelor incheiate intre marile puteri. Am trait epoca destramarii sistemului colonial, cand unele zone ale globului s-au scuturat de stapanirea straina precum se scutura oile si cainii de apa de ploaie, iar o intoarcere acolo a fostelor puteri coloniale a devenit imposibila in forma de pana atunci. In aceasta situatie, fostele puteri imperialiste au cautat forme noi de acaparare, lupii, daca oile nu sunt in camp deschis, prind curaj si sar ingraditurile. Posturile de radio de dincolo de Cortina de Fier au "cantat” tot felul de melodii care sa duca la crearea unei stari de spirit favorabila lor, iar noi sa nu ne pierdem nadejdea in revenirea la vremuri mai bune. Comunismul romanesc, nomenclatura si, mai ales, Ceausescu erau in centrul atacurilor. Poporul roman era compatimit si intoxicat cu bunastarea popoarelor care n-au cunoscut urgia comunista. Lui Ceausescu i-au fost oferite insa posibilitati sa viziteze Occidentul si a slabit restrictia vizitelor romanilor in aceste tari, precum si a strainilor in Romania. N-a fost insa in masura sa patrunda dedesubturile acestor inlesniri. Au aparut pe la noi tot felul de excursionisti, mai ales in grupuri, pe care i-am intalnit nu numai in orase, ci si pe drumuri de munte. Erau oameni in puterea varstei. Nu erau insotiti nici de femei si nici de copii. Am apreciat atunci ca i-au adus la noi mai mult ganduri ascunse decat dorinta de a contempla peisaje si setea de cultura. Compatimirea noastra era o formalitate. Altceva vizau ei: sa vada pe ce ar putea pune mana si cum ar putea crea o stare favorabila unei asemenea situatii. Si au creat-o. La Rasarit, la Sud si la Vest de granitele tarii au fost concentrate divizii inarm