Ce credeţi că ar trebui să facă un cetăţean din societatea românească pentru a se elibera, deopotrivă, de complexele de inferioritate şi de cele de superioritate? V-a fost vreodată ruşine că sunteţi român? Aţi fost vreodată mîndru că sunteţi român? Sau asemenea încadrări şi circumscrieri nu-şi mai au rostul în condiţiile „satului global”?

Ovidiu Şimonca: Am cunoscut, în România, medici excepţionali. Anul acesta, am avut o mică problemă la ochi şi a trebuit să stau cîteva zile, în februarie şi în iunie, internat în spital, pentru banale operaţii. După ultima intervenţie chirurgicală, trebuia să merg la consult, după o săptămînă. Am fost chemat la ora 17.00, într-o miercuri după-amiază, iar doamna doctor Speranţa Schmitzer mi-a văzut ochiul abia pe la ora 19.00, pentru că pînă atunci fusese numai în operaţii, de dimineaţă, de la ora 9.00. A operat în România, cu pacienţi, majoritatea, din România. Îşi face treaba foarte bine aici, în România. Cînd vezi cîtă durere este în spitalele din România (nu vorbesc de condiţii, acestea sînt mult mai bune decît acum cîţiva ani) şi cu cîtă dăruire, de la medici şi de la personalul medical, eşti tratat, îţi vine să fii mult mai rezervat şi să te abţii să înjuri România.

Mă întrebaţi: „Ce credeţi că ar trebui să facă un cetăţean din societatea românească pentru a se elibera, deopotrivă, de complexele de inferioritate şi de cele de superioritate?“. Să-şi facă treaba. Să trateze cu seriozitate ce are de făcut.

Uneori, cei care înjură România am impresia că trăiesc sub un clopot de sticlă, că privesc numai la televizor şi că n-au prieteni sau, dacă au, aceştia sînt nişte bocitoare cu normă întreagă. Mă întrebaţi: „Ce credeţi că ar trebui să facă un cetăţean din societatea românească pentru a se elibera, deopotrivă, de complexele de inferioritate şi de cele de superioritate?“. Să-şi facă treaba. Să trateze cu seriozit