Uneori, unui maratonist îi trebuie câteva zeci de ani ca să treacă linia de sosire. Şi chiar s-a-ntâmplat, în realitate, aşa ceva. La Jocurile Olimpice din 1912 au participat doar trei japonezi. Cei trei sportivi niponi şi-au văzut visul împlinit datorită generozităţii compatrioţilor lor care au cotizat ca ei să poată participa la Jocurile Olimpice de la Stockholm, din 1912. Deşi a trecut un secol de atunci, niponii îşi aduc şi acum aminte de singurul japonez care a participat la proba de maraton. Nu era prea înalt, avea 1,70 m., nu era nici prea solid, avea 64 de kg. Văzut de departe, semăna cu un băţ pe două picioare. O mulţime imensă se-nghesuia în stadion şi pe traseu pentru a vedea spectacolul sportiv. Cu câteva zile mai înainte, avusese parte de cel mai frumos spectacol la proba de 5.000 de metri, unde s-au luptat pentru medalia de aur francezul Jean Bouin şi finlandezul Kolehmainen, cel de-al doilea ieşind învingător cu un timp de 14 minute, 36 de secunde şi şase sutimi, record care n-a putut fi doborât decât după doisprezece ani.

Olimpiada rasismului

Deşi aparent calmă, atmosfera Olimpiadei din 1912 prevestea aproprierea marii conflagraţii. Era o atmosferă unde corectitudinea devenise o raritate. în aer pluteau germenii camuflaţi ai rasismului ce se vor manifesta sângeros în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu mai era mult până atunci. Doar 27 de ani. Dar revenind la Stockholm 1912, s-a considerat că a cincea ediţie a Jocurilor Olimpice a fost cea mai îngrozitoare din toată istoria Olimpiadelor. Cel mai zgomotos caz a fost cel al lui James Thorpe, de origine amerindiană, pe numele său adevărat Wa-Tho-Huk, care înseamnă Potecă Luminoasă. Câştigase probele de pentatlon şi decatlon, dat victoriile sale nu au fost pe placul organizatorilor deoarece James Thorpe nu aparţinea rasei albe. Organizatorii s-au făcut luntre şi punte până au găsit mo