Chris Valasek şi Charlie Miller sunt hackeri de meserie, care testează vulnerabilitatea a mii de produse. Scopul lor este acela de a presa companiile să facă produse mai sigure.

Miller şi Valasek nu sunt primii hackeri care au atacat sistemul informatic al unei maşini, dar sunt printre puţinii care au demonstrat cât de periculoase pot fi asemenea atacuri. „Am vrut să vedem ce control mai ai asupra maşinii dacă cineva a intrat în reţeaua sa informatică“, spune Valasek. Cei doi au primit o bursă de la agenţia Defence Advanced Research Projects (DARPA) şi au cumpărat două maşini moderne: o Toyota Prius şi un Ford Escape. Ulterior au intrat în reţeaua micilor computere de bord care funcţionează în practic toate maşinile care se vând astăzi pe piaţă.

„Inginerii au ajuns la concluzia că un computer poate calcula mult mai bine cum să combine benzina cu aerul, decât un dispozitiv mecanic. Sunt mult mai eficiente şi poţi obţine un consum mai bun“, spune Valasek. Dar nu a durat mult timp până când aceste computere au început să fie folosite la o serie de alte lucruri, precum controlul vitezei de croaziera sau la sistemul de antiblocare a roţilor. „Acum am ajuns la punctul în care maşinile se parchează singure. Şi asta nu e o magie. Sunt computerele de bord care au senzori şi servomotoare“, menţionează Valasek.

Toate aceste dispozitive minuscule sunt conectate la o reţea deschisă. Ele ascultă fiecare mesaj primit şi nu verifică de unde vine o anumită comandă. Acest lucru face maşinile foarte vulnerabile la atacuri.

Orice senzor ataşat de un procesor al reţelei este vulnerabil. După ce Miller şi Valasek au învăţat codul care controlează Unităţile Centrale Electronice (ECU) ale celor două maşini pe care le-au testat au fost în stare să cauzeze tot felul de pagube. Au putut mişca volanul la o viteză mare, în cazul Priusului. Au