Cu un ciudat simț al simetriei, urmărind cu încăpățânare o simbolistică bleagă, procurorii i-au prezentat lui Liviu Dragnea dosarul de urmărire penală taman la un an de zile de la referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Probabil, în camera în care fac ei ședințe de furtună în creier s-a destupat o șampanie, iar colectivul s-a felicitat călduros: “Bravo, ce idee mișto am avut noi, niște procurori străluciți, să corelăm prezentarea dosarului cu sărbătorirea eșecului la referendum!”. După care s-au repezit la căsuțele de e-mail, să vadă dacă și stăpânirea este de aceeași părere, dacă le observă eforturile și dacă apreciază simbolistica.

Dacă USL-ul n-ar fi fost alcătuită dintr-o mare adunătură de împiedicați plini de bube-n cap, probabil că 29 iulie n-ar fi fost decât Ziua Imnului, prilej de sărbătoare discretă pentru oficialități și cam atât. Dar nu este doar atât. Mulți ani de-acum înainte ne vom aminti că 29 iulie ar fi putut fi ziua în care aveam șansa istorică de a scăpa cu doi ani mai devreme de Traian Băsescu, rostogolindu-l pe scara putrezită care duce spre clinica de dezalcoolizare a istoriei. Ne vom aminti asta, vom mai număra în minte fabulosul scor de peste șapte milioane de voturi favorabile alungării președintelui și vom scrâșni din dinți, uitându-ne cum, nestriviți strămoșește, prin apăsarea piciorului pe ceafa năpârcoasă, consilierii prezidențiali reuniți în clubul ăla de frecții și bune maniere, pe nume Mișcarea Populară, cer condamnarea celor care au pus la cale “lovitura de stat” de anul trecut.

Acordul de coabitare semnat după alegerile de anul trecut pare, pe 29 iulie mai mult decât oricând, o suculentă flegmă pe obrazul tuturor celor care au votat acum un an pentru plecarea lui Băsescu și a tuturor celor care-l slujesc. În spatele acelui acord, scris pe foi smulse dintr-o lucrare de doctorat deloc originală, se pitulea