- Cultural - nr. 148 / 31 Iulie, 2013 "Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva”. (Epistola Sf. Iacov 1, 21-22) Exista o teama vanjoasa in mediile sociale cu tinuta, traditionaliste si centrate resonsabil pe om, ca ne pierdem valorile. Nu odata ne-a fost dat sa auzim ca inaintasii nostri aveau simtul valorii, ca promovau valoarea sau traiau sub nimbul valorii. Or, astazi, ni se aminteste alertant si acuzator ca apetitul pentru axiologie (teoria valorilor) si praxisul aferent scade de la o generatie la alta. Cei drept, "omul recent”, ca sa folosim o expresie deja consacrata, se complace usuratic si indiferent intr-un stil de viata anchilozat, intepenit in tipare impuse sau induse de moda vremii. Nu are libertatea si curajul sa sparga aceste tipare reductioniste pentru a gusta realmente din preaplinul vietii. Cu alte cuvinte, ii convine de minune sa traiasca cu portia, adica nici mai mult, nici mai putin, decat ceea ce-i ofera mentalitatea snoaba. Astfel, daca se poarta tipul parvenitului semidoct sau a ingamfatului cu iz de pretiozitate maxima sau - largind putin orizontul de observare - daca se impune comportamental prefacutul, gata oricand sa jure pe "sinceritatea” lui, contaminarea de la ins la ins e asigurata. Asta denota o foame teribila dupa retete de succes scrise, din pacate, cu pana unui narcisist convins si identificat, fara doar si poate, pe toate palierele vietii sociale. Ce sa mai spunem de farmecul pe care-l suscita tipologiile umane care, cu orice pret si fara scrupule, vor audienta maxima, pozitionare strategica, exclusivitate certa sau pretentii de notorietate. In sinea lui, orice om care n-are repere valorice si nici simtul identificarii lor se