Destinul a ales. În modesta comună Cornetu din Ilfov, în judecătoria amplasata în căminul cultural, se duce o bătălie la capătul căreia Justiţia română va fi înfrântă.
Chiar de către preşedintele Consiliului Suprem al Magistraturii, Oana Hăineală Schmidt. Dacă verdictul modestei judecătorii de la Cornetu va fi în favoarea solicitării doamnei Hăineala, atunci, în mod public şi cât se poate de explicit, va exista proba că libertatea Justiţiei e pusă pe butuci. Că unui post de televiziune, cum e Antena 3, ori unor site-uri, cum este Lumea Justiţiei, li se va pune pumnul în gură este desigur important. Prin crearea unui periculos precedent. Dar marele pierzant va fi Justiţia.
Cum s-a ajuns în situaţia stranie şi, într-un fel, demnă de literatura de tip Ilf şi Petrov în care unei modeste judecătorii, a unei comune din România, să i se solicite să interzică unor jurnalişti să facă orice fel de referiri la activitatea unei persoane? Fie ea şi Oana Hăineală Schmidt. De ce există, în definitiv, o asemenea cerere? De ce se dezbate ea tocmai la Judecătoria Cornetu? Ce se poate întâmpla în cazul unui verdict favorabil doamnei Hăineală?
Ceea ce trebuie, de la bun început, precizat e că doamna Hăineală nu este un simplu magistrat. Ea îndeplinetşe o funcţie publică. Şi încă una importantă. Este preşedinta Consiliului Suprem al Magistraturii, inima şi creierul puterii judecătoreşti din România. Tocmai fiindcă are o asemenea calitate publică, doamna Hăineală se supune, în mod normal, practicii şi recomandărilor din Uniunea Europeană. Conform acestora, presa are posibilitatea, cu prioritate chiar, să facă referiri, dezvăluiri şi comentarii la adresa tuturor indivizilor de care depinde, într-o măsură mai mică sau mai mare, destinul unor colectivităţi şi a unor comunităţi. În ceea ce o priveşte pe doamna Hăineală, este vorba de comunitatea magistraţilor.
De exm
