- Social - nr. 148 / 31 Iulie, 2013 "Istoria este un testament lasat de strabuni nepotilor pentru talmacire si povata. In ea omul de rand gaseste clipe de adanca traire si satisfactie, osteanul putere si imbarbatare, iar conducatorii pilde de cum trebuiesc conduse noroadele.” Istoria raspunde la trei intrebari: Cine suntem? De unde venim? Si incotro merge? Cine suntem? Suntem margine de timp, incoltiti aici in huma statorniciei noastre la poalele Carpatilor, prelinsi de-o parte si de alta pana dincolo de Dunare si mare si inca mult mai departe spre soare-rasare si soare-apune, tot inmultiti in tandara zarii. Suntem dintotdeauna stapanii acestor mirifice si roditoare meleaguri peste care, in vremi batrane, au trecut multime de noroade in drumul lor de pribegie spre alte zari. Noi am ramas aici nesmulsi din glia strabuna, mereu iertatori si increzatori in steaua noastra norocoasa. Ne este veche si nobila semintia ca si mosia pe care El, Divinul, ne-a dat-o s-o stapanim si sa o pastram mereu intreaga in rotundul ei. Ca sa nu uitam de aceasta porunca am pus la hotarele constiintei noastre troite veghetoare, Tartaria, Sarmizegetusa,, Tape, Blidaru, si inca multe altele, care, la cumpana de vremi, sa aprinda candela sperantelor noastre, pentru a aduna si uni imprastiata turma a neamului, risipita de furtunoase si inselatoare vremi. De unde venim? De nicaieri si de niciunde. Noi suntem si ne-am stiut mereu aici din cumpana vremilor, iar pe cei de dinaintea noastra i-am stiut mereu de mosi. N-am venit pe vre-o scurtatura din neguroase si indepartate locuri ca mai toti cei din jur. Pe noi ne-a pus Maritul aici, ca vesnica samanta, care sa se inmiasca in huma roditoare a acestor locuri, pe cararea mereu suitoare a neopritului timp. N-am fost ravnitori hulpavi la bogatiile altora, multumiti mereu cu ce a fost al nostru si cu ce Maritul a indestulat aceste locuri. La cruce