Stiu bine si, cu siguranta, stiu la fel de bine si cititorii editorialelor mele, ca atunci cand, in Romania, iti anunti un proiect, cand vrei sa faci ceva in folosul obstei, esti imediat suspectat de populism. In politica, in sfera economico-sociala.
Nu ma gandeam, insa, ca termenul a glisat, cu grabire, si spre zona activitatilor specifice breslei scriitorilor. Intr-un editorial recent am selectat cateva dintre nemultumirile confratilor membri U.S.R., pe care ei mi le-au adus la cunostinta prin scrisori electronice. Atat si nimic mai mult. Imediat, cineva mi-a trimis un mesaj in care ma acuza de populism. N-am raspuns, din doua motive. In primul rand, pentru ca (in fond) blanda acuza ma inscria intr-un cerc select, cu reprezentanti pe cale de disparitie – pragmaticii. In al doilea rand, pentru ca domnul respectiv era unul dintre colaboratorii contracandidatului meu si m-am gandit ca gasise, si pe aceasta cale, un mod de a-si arata atasamentul fata de „sef”. Asa ca l-am lasat sa castige runda.
Mi-am amintit, insa, ca la precedentele alegeri, cele din 2009, inainte sa se treaca la vot, un distins coleg de Uniune, un senior, s-a ridicat si a tinut un discurs patetic prin care cerea reprezentantilor breslei, sa nu aleaga proiectele, programele concrete – inclusiv cele ce vizau atragerea de fonduri – ci „personalitatea, prestigiul”. Ce a urmat se regaseste fidel si in mesajele pe care le primesc de la confratii nemultumiti. Mesaje adresate, fireste, unui…populist: *„Scriitorii nu sunt informati in privinta participarii la unele evenimente, numai “premiantii de serviciu ” propasesc. Este nevoie, intr-adevar, de mai multa transparenta. As avea o propunere: scriitorii care au colaborat cu Securitatea sa fie indepartati din conducerea Uniunii si a filialelor”. „E trist ca personalitatile care au condus USR au un palmares bogat in esecuri: pierderea caselor de
