Democratia din Romania ramane originala si la aproape 24 de ani de la Revolutie. Daca in alte tari politicienii acuzati de incalcarea legii demisioneaza imediat (de bunavoie sau nu), la noi ei sunt numiti sau pastrati in functii pana cand chiar nu se mai poate.
Ministrul german al apararii, Karl Theodor zu Guttenberg, a demisionat in 2011 dupa ce Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul de doctor in drept, acuzandu-l ca a plagiat. Premierul roman Victor Ponta a ramas in functie chiar si dupa ce Universitatea din Bucuresti a cerut retragerea titlului sau de doctor, expertii confirmand inca de anul trecut ca a plagiat in teza de doctorat.
Ministrul francez al Bugetului, Jerome Cahuzac, a fost constrans in luna martie sa demisioneze, dupa ce Parchetul a deschis o ancheta pentru "frauda fiscala". Ministrul roman al Transporturilor Relu Fenechiu a fost numit in guvern si pastrat timp de 6 luni de zile cu toate ca era trimis in judecata pentru fapte grave de coruptie. Mai mult, in afara de Comisia Europeana nu l-a "constrans" nimeni sa demisioneze, nici premierul, nici USL, nici presedintele lui de partid, nici opinia publica. Dimpotriva, a fost regretat la plecare, desi tocmai primise o condamnare la inchisoare.
Sa ne amintim si de cazul Mircea Diaconu, in care a fost nevoie de eforturi sustinute din partea institutiilor statului pentru ca senatorul cu probleme in justitie sa fie scos din Parlament.
De ce politicienii din SUA, Franta, Germania sau Spania au un alt comportament decat politicienii romani? De ce electoratul roman nu sanctioneaza cu aceeasi asprime derapajele politicienilor? Cine si cum ne poate "educa"?
Sunt cateva intrebari la care am incercat sa aflam raspunsuri de la Raluca Alexandrescu de la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti, doctor in stiinte politice al Universitatii
