Dacă mergeai oriunde în Europa anilor ‘80 şi spuneai că eşti oltean de la Craiova, auzeai aceleaşi trei nume rostite: Ştiinţa, Tudor Gheorghe, Electroputere. Acum, auzi unul singur: Tudor Gheorghe. Un brand al Olteniei, al României şi care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Astăzi, „bardul“ de la Podari împlineşte 68 de ani.

Un interviu cu Tudor Gheorghe este o desfătare, un privilegiu pentru un ziarist, dar este destul de greu de obţinut, deoarece marele menestrel şi actor este mai tot timpul plecat din Craiova. Zilele trecute a fost la Techirghiol, acum este în Craiova şi a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor GdS.

Ion Jianu: Maestre, aţi ajuns un brand nu numai al oltenilor de pretutindeni, ci al României. Acum, la cei 68 de ani pe care îi veţi împlini mâine (astăzi - n.r.), cum aţi cataloga viaţa dumneavoastră? Putem spune că viaţa bate filmul, nu?

Tudor Gheorghe: Ooo, viaţa bate…viaţa! Spun asta deoarece sunt momente în viaţa omului în care nici măcar filmul, nici imaginaţia creatorilor nu pot surprinde complexitatea vieţii. Ea, viaţa, este mult mai variată, mult mai plină de urcuşuri şi de coborâşuri. Cred că dacă viaţa ar fi lină, ar fi şi plictisitoare. Probabil că Dumnezeu a avut grijă ca, odată cu scurgerea anilor, omul să suie şi să coboare dealuri şi văi, să nu se plictisească. Pentru mine însă, viaţa a fost cu de toate, cu bucurii, cu tristeţi şi necazuri, şi cu multe satisfacţii, şi cu încercări. N-am avut timp să mă plictisesc.

I.J.: Imediat după absolvirea IATC-ului (1966), aţi ieşit din tiparele actorului şi, începând cu 1969, aţi făcut şi altceva, aţi recitat şi aţi cântat muzică folk, şi astfel aţi atras atenţia asupra dumneavoastră. Actorul şi Menestrelul au coexistat totdeauna, nedespărţiţi şi nestrămutaţi, dar din punct de vedere al popularităţii şi al impactului către lume, menestrelul Tudor Gheorghe este mai