Fara indoiala ca aparitia pe scena politica a Partidului Miscarea Populara(PMP) este cea mai rasunatoare stire de profil a acestui an.
Nu neparat din perspectiva faptului ca vorbim de noua tentativa a presedintelui Basescu de a se reinventa politic, dupa aproape noua ani de mandat la Palatul Cotroceni. Nu doar atat.
PMP trezeste interes prin discursul diferit pe care il propune electoratului, unul anti-partide traditionale, anti-sistem canceros, anti-coruptie, anti-orice din ce ne-a obisnuit pana acum clasa politica actuala.
Lansarea la rampa a PMP a fost un eveniment decent, cu persoane si figuri publice asisjderea. Triada Eugen Tomac-Adrian Papahagi-Teodor Baconschi in varful noului partid arata, intr-adevar, altfel decat ce vedem prin partidele care au confiscat statul democratic dupa 1989.
Aceasta combinatie tineresc-matura, de profil academic-intelectual, da bine pentru cei care asteapta de 23 de ani aparitia curentului “Havel de Romania”, dar risca sa tina departe masele mari de alegatori care voteaza circ, asistenta sociala, lene si furaciune la liber schimb.
Cu alte cuvinte, din punct de vedere al imaginii, profilul PMP arata spalat, apretat, impregnat cu valoare si cu respect, dar segmentul celor asemenea, din Romania reala, este limitat si chiar infranat in materie de exercitarea votului.
Bun, sa spunem ca alura populara a lui Traian Basescu va putea compensa deficitul de vibratie in plebe a noii echipe de conducere de la PMP. Dar asta presupune ca liderii “Miscarii” sa-si fidelizeze si mai dihai segmentele electorale care gusta un discurs pretentios si elevat.
PMP are o sansa buna daca, prin tot ce face, prin figurile scoase la bataie in arena politica, pedaleaza pana-n panzele albe pe valorile care au lipsit Romaniei de la Revolutie incoace: cinste, lege, valoare profesionala, bun-simt, constructie, spirit de echipa
