Tancul, ca element de luptă a apărut în Anglia, drept dovadă şi primul tanc apărut pe câmpul de luptă, în Bătălia de pe de pe Somme, pe 15 septembrie 1916, folosit de trupele britanice.
În 15 septembrie, 1916, căpitanul H.W. Mortimore a condus în luptă primul tanc cu denumirea de Mark I. Avea un motor de 106 cai putere şi o greutate de 18 tone şi o viteză de 6 kilometrii pe oră. Prima bătălie la care s-au folosit mai multe tancuri a fost la Cambrai, în Franţa, în 20 noiembrie 1917. Dar datorită defecţiunilor tehnice rezultatele nu au fost concludente. Cu toate acestea, această armă s-a dezvoltat în continuare
Data constituirii primului batalion de tancuri sau care de lupta a fost 1 august 1919, unitatea avand garnizoana in Mihai Bravu. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit de contractul încheiat de guvernul român cu cel francez.
La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carele de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă. Garnizoana noii unităţi a fost stabilită în oraşul Târgovişte.
Odată cu sfârşitul Primului Război Mondial şi a Tratatului de la Versailles, Germaniei i s-a interzis fabricarea de tancuri. Cu toate acestea ei ai făcut un tanc, sub legenda că fabrică un tractor agricol. După 1933, au început masiv să se înarmeze şi să dezvolte tancul.
Un moment important în dezvoltarea acestei arme în România a fost atunci când apărea ca şef al Marelui Stat Major, general pe atunci Ion Antonescu.
El studiind în Germania şi luând legătură strânsă cu ideile de dezvoltare a armatei germane, a dezvoltat această armă şi la noi. Se presupunea atunci că până prin anii 1940, România să fi avut 4
