Se spune că fiecare revoluţie îşi devorează copiii, dar butada nu pare să fie valabilă şi în cazul loviluţiilor. După cum se poate vedea, indivizii care au preluat puterea în 89, răsturnându-l pe Ceauşescu, o duc bine-mersi, au pensii babane, vilişoare de se-nvârt după soare şi-şi îngrijesc nesfintele moaşte cu cele mai moderne tratamente cosmetice. Şi cum să fi devorat revoluţia din decembrie pe unul ca Iliescu, pareczampl, că, la cât e de aţos, p-ăsta nici naiba nu-l mai înghite!

Culmea este că nu doar profitorii revoluţiei o duc bine ci şi cei care, teoretic, după revoluţie ar fi trebuit să dea socoteală de mârşăviile lor, de crimele şi ororile săvârşite. Nu neapărat să sfârşească sub ghilotină, dar măcar nişte ani de tăiat la stuf sau de săpat la vreun canal (fie şi la RADET!), tot ar fi meritat! Dar nu s-a întâmplat aşa. După o tiranie crâncenă, cu sute de mii de deţinuţi politici închişi, torturaţi, batjocoriţi sau ucişi, nici măcar unul, un singur criminal n-a ajuns să înfunde puşcăria în care, odinioară, făcea legea.

Ieri, nişte colegi jurnalişti au descoperit că fostul comandant al lagărului de exterminare de la Râmnicu-Sărat (că penitenciar nu-l putem numi, din penitenciar ies oamenii vii, nu morţi!) nu doar că trăieşte, dar trăieşte chiar foarte bine, locuind în buricul Bucureştiului şi având, probabil, o pensioară cu multe zerouri în coadă. Reacţia brutei a fost la fel de dură ca pe vremea când tăia şi spânzura: “Futu-ţi Cristosu’ mă-tii să-ţi fut!”.

Probabil că, pentru o clipă, torţionarul s-a întors în timp şi a văzut în faţa ochilor nu un jurnalist, ci un deţinut politic tocmai bun de stâlcit sub bocanci. Pe forumuri, gestul lui a stârnit replici diferite: în vreme ce unii propuneau linşarea brutei, alţii militau pentru iertarea sa, că d-aia suntem popor creştin, nu? Totuşi, această bestie a omorât oameni. Nu unul, precum Cioacă, ni