A scăpat de demitere la referendumul din iulie 2012. A trecut scrîşnit peste victoria USL de la alegerile parlamentare. I-a chemat la Cotroceni, în prag de noapte, pe liderii USL şi i-a pus să semneze acordul de coabitare. Is-a făcut voia, cu numirea Laurei Kovesi la DNA. A fost la Chişinău, ca un lider regional. S-a arătat revoltat că Rusia continuă să se opună unor acorduri convenite la Istanbul, încă din 1999, privind retragerea armatei ruseşti din Transnistria şi a militat pentru păstrarea integrităţii Republicii Moldova. Are mai mulţi fani la Chişinău decît la Bucureşti (păcat că USL-ul n-a fost mai atent şi mai empatic cu basarabenii din România şi Republica Moldova). A spus adio PDL-ului, după ce Elena Udrea n-a fost aleasă preşedinte. Are nişte consilieri care sînt implicaţi zi şi noapte în făurirea unei noi construcţii politice pe cerul patriei. Pe membrii noului partid îi compară cu ghioceii: „Vă asigur că după europarlamentarele de anul viitor veţi vedea cum se vor strînge ca ghioceii într-un buchet, fiindcă ghiocel cu ghiocel s-ar putea să nu meargă“. (citatele dîn acest articol sînt preluate din interviul acordat Sabinei Fati de preşedintele Băsescu, pentru România liberă, luni, 29 iulie 2013). Face băi de mulţime mai abitir decît în campania electorală. Poartă, din nou, acelaşi tricou albastru aducător de noroc.

Stă în faţa televizorului şi îl vede pe ditamai Dan Voiculescu intrînd la DNA. Stă în faţa televizorului şi îl vede pe Mircea Badea venit cu repeziciune să-l susţină pe Mihai Gâdea. Stă în faţa televizorului şi îşi aprinde o ţigară cînd Relu Fenechiu este condamnat cu executare. Se ridică în picioare, dar tot cu ochii în televizor, cînd îl vede pe domnul Gabriel Liiceanu (care părea să fie supărat pe el, de cînd a vorbit, de bine, despre primii zece ani ai lui Ceauşescu) întors la sentimente mai bune (la emisiunea de la B1, din 2