Hotii de fier vechi si-au fãcut hãrti cu gropile în care rebuturile si resturile de materiale feroase de la uzinele din Vale erau pur si simplu îngropate, iar cuvântul „reciclare” nu exista în vocabularul diriguitorilor.

Resturile sunt astãzi, în capitalism, manã cereascã pentru disponibilizati, sãraci dar si hoti deopotrivã. În urmã cu un an de zile magnetii au dezgropat tot ce era la suprafatã si putea fi vândut la fier vechi. Acum, dupã ce au ras fierul din alte locuri, s-au întors la muncã pentru a dezgropa „comorile” de la adâncime.

Uzinele din Valea Jiului, construite în perioada regimului comunist, fãceau risipã de materiale într-o perioadã în care otelul era mai mult decât suficient.

Tot ce rãmânea în urma procesului de productie, dar si componente perfect functionale, în loc sã fie depozitate pentru reciclare, erau pur si simplu îngropate.

Mai exista un motiv pentru care diriguitorii uzinelor comuniste apelau la acest tertip pentru cã, în fond, era vorba doar de un tertip si nicidecum de vreo mãsurã economicã. Reciclare se fãcea si în acele vremuri, iar combinatele de la Hunedoara si Cãlan abia asteptau materialul devenit pentru unii, astãzi, la fel de pretios ca aurul. Directorii uzinelor din Valea Jiului preferau sã arunce materialele pentru a putea raporta îndeplinirea planului, iar la controalele securistilor puteau arãta depozitele goale.

„Comoara” de deasupra Petrosaniului

Fosta uzinã care producea o mare parte din componentele folosite în minele de cãrbune din Vale este un exemplu. Umirom Petrosani, actuala Gerom, avea pânã la Revolutie mai multe astfel de „depozite”, iar unul dintre ele, în care sunt au fost aruncate zeci sau poate tone de materiale feroase, este situat în apropiere de poligonul militar din Petrosani.

De „comoara” îngropatã au aflat si „magnetii” care astãzi o dezgroapã pentru a-si face rost d