Meciul strategic de ping-pong jucat de preşedinte şi premier cu pisica CFR Marfă, grav bolnavă, mă interesează şi pe mine, din perspectiva de călător. Şi din perspectiva de siguranţă naţională. Nu că aş avea vreo atribuţie în acest sens, dar chestiunile de siguranţă naţională ne interesează pe noi, toţi cetăţenii.

Orişicât, după fotbal şi divorţuri, este subiectul care stârneşte cele mai multe patimi în editoriale, pe bloguri, la o discuţie, în doi sau în grup, în parc, în pauza de cafea sau pe feisbuc.

Deci, în acest caz, eu ţin cu Victor Ponta. Guvernul a scos CFR Marfă la vânzare prin licitaţie, după o procedură avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Compania a fost atribuită Grupului Feroviar Român (GFR), companie patronată de omul de afaceri Gruia Stoica. Vânzarea, însă, nu este valabilă până ce Gruia Stoica nu pune banii jos.

După care a venit preşedintele Băsescu şi, în mai multe rânduri, a dat de înţeles că ştie el ce ştie! Că Gruia Stoica nu e firmă serioasă şi privatizarea e un chix, un fel de deraiere de pe şine. Şi, cu râsul de fericire oprit în gât, preşedintele se bucură să ne arate un nou dezastru pe cale să fie provocat de Guvernul Ponta.

Păi stai aşa, că nu-i aşa, dacă ştii ceva, spune-ne şi nouă! a zis Ponta şi a trimis privatizarea la analiză către CSAT-ul condus de preşedinte. Dar Băsescu refuză să mai ia privatizarea la analiză, că vânzarea s-a făcut şi cu asta basta, el nu mai dezvăluie nimic din ceea ce i-au spus serviciile secrete. Şi pentru aceasta invocă ceva legi şi paragrafe.

Tot ceva legi şi paragrafe invocă şi Victor Ponta, când spune că CSAT are obligaţia să se pronunţe cu privire la privatizările care implică siguranţa naţională. Prin urmare, cine are dreptate?

Până nu demult, preşedintele compara ţara cu un vapor, care trebuie condus la cheu, într-un