Stiu cã multi dintre cei care citesc aceste rânduri si se si regãsesc printre ele nu au cele mai bune gânduri în ceea ce mã priveste. Multam, dar nici nu trebuie. Unii dintre oamenii politici din Valea Jiului îmi sunt “amici de conjuncturã”, atât. Îmi zâmbesc în fatã, mã înjurã dupã ce întorc spatele si o fac pe mama sã sughitã mai des decât ar trebui sã o facã un om la vârsta dânsei.
Si este mai bine asa, “sã mã suduie”, dacã asta îi rãcoreste în dogoarea verii. Nu am fost împreunã la “beut”, nu ne-am împãrtit fetele dupã ce s-a tras draperia, nu am numãrat împreunã încasãrile rezultate din zeciuialã, deci de ce sã fim mai apropiati decât se cade? Asta, îmi dã confortul, tolãnit fiind sub nucul din ograda mostenitã de la tata sã “cujet” liber, fãrã sã mã întreb dacã deranjez pe cineva. Trag aerul curat de Slãtinioara si zac…
Oare dacã alagerile locale/parlamentare s-ar fi desfãsurat sub altã zodie, într-o altã perioadã, oare dacã mandatele erau adjudicate în urma unor dezbateri reale, pe proiecte si idei, lucrurile ar fi stat la fel cum stau acum? Nu cred. În România alegerile se câstigã asa cum se câstigã. Cum? Cum au câstigat toti cei care au câstigat, mai ales în ultimii ani.
Oamenii politici din Valea Jiului au învãtat si ei cum se câstigã alegerile. Stiu, si nu dau gres. Cum se lasã seara, cum actioneazã. Plicul, micul, plasa, borcanul cu murãturi, puiul congelat lãutarii si esarfa, acestea sunt ingredientele cu care se câstigã alegerile. Asa au fost adjudecate majoritatea localitãtilor din Valea Jiului. Din pãcate votul unui profesor este acelasi cu al unui analfabet, au aceeasi valoare în urnã. Acesta din urmã poate fi lãmurit însã mult mai usor… Plicul, micul… De cealaltã parte, a omului care nu este dispus sã “îsi dijmuiascã” viitorul pune întrebãri, este mai greu de convins, vrea solutii concrete… Si atunci, existã în fiecare localitate
