Iată că a trecut un an de la referendumul pentru demiterea preşedintelui României. 7,4 milioane de români s-au pronunţat pentru demitere, dar au intervenit judecătorii de la Curtea Constitu­ţională, care au modificat cvorumul, introducîndu-i şi pe românii din străinătate (care au drept de vot, dar, de obicei, în alte ţări, nu sînt incluşi în cvorum). Privind în urmă la ce s-a întîmplat, e foar­te greu să nu zîmbim amar la ce se poate petrece, atunci cînd sînt acceptate ca adevăruri fel de fel de minciuni, fabricate pe sub masă în nopţi încinse de vară, prin cine ştie ce cotloa­ne ale unor garaje, birouri ale unor instituţii cu miresme secrete sau laboratoare individuale de comis codoşlîcuri. Anul trecut, războiul total dintre preşedintele Traian Băsescu şi gloata pe care o păstoreşte a dus la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Ce a ieşit, cu acţunile în forţă ale procurorilor şi cu aportul cinic, senin şi oţ – mă poate cineva contrazice dacă îi dau ca exemplu pe Sever Voinescu şi Sebas­tian Lăzăroiu, care au funcţionat pe post de maieu şiizmană de kevlar ale şefului Statului? –, dar bine remunerat, al slugilor de serviciu care şi-au pus în valoare ce e mai urît într-un om, ştim bine. Poporul care a votat pentru demiterea preşedintelui – 7,4 milioane de voturi – a fost dus cu preşul de tertipurile juridico-constituţionale invocate. Victoria de la Garaj – mai ţineţi minte tricolorul fluturat pe micul hublou şi rînjetul radios al unora, precum Monica Macovei, MRU şi Mihail Neam­ţu? – a fost un moment crucial pentru Româ­nia. Şi pentru români. Consfinţind oficial/juridic că şmecheria va învinge mereu şi ne vom descurca în orice situaţie. Ştim bine că adevărul iese pînă la urmă la iveală. Dar acesta mai foloseşte la ceva? Instituţiile Statului român care se ocupă de acest matrapazlîc juridic legat de soarta preşedintelui României au emis cifre şi date con